Cei mai vechi strămoşi ai noştri încă ne călăuzesc paşii.

„Româna naţiune, ai voştri strănepoţi„…

Primul stat român din istorie este mai vechi decât Moldova, mai vechi decât Muntenia (Ţara Românească).

Pe când voievodatele româneşti din Ardeal capitulau unul după altul în faţa presiunii Coroanei Sfântului Ştefan (Vajk, după numele de dinainte de propria-i creştinare, mama sa fiind româncă), la sud de Dunăre, doi fraţi români aprindeau scânteia unei revolte care avea să-i împingă pe grecii bizantini, în doar patru ani (1185-1188), la sud de munţii Balcani, iar apoi la câţiva kilometri de Constantinopol.

Înainte să existe Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, au existat Petru şi Ioan, Asăneştii.

Erau oşteni români cărora li se refuzase „oştirea alături de romei” (grecii bizantini), după cum mărturisesc cronicile bizantine ale unor Choniates, Kedrenos, Kekaumenos sau Anna Comnena.

În 1185, când împăratul grec-bizantin de la Constantinopol a decis să o ia în căsătorie pe fiica regelui maghiar Bela al III-lea, Margareta, românii din Balcani au simţit pe pielea lor greutatea tot mai apăsătoare a jugului străin, manifestat prin creşterea nemăsurată a taxelor şi impozitelor.

Atunci, în 1185, ancestralul torna, torna, fratre (întoarce-te, întoarce-te, frate), cuvinte pe care le rostise un strămoş al războinicilor români din sudul Dunării în îndepărtatul an 587, în timpul unei expediţii de pedepsire a barbarilor avari, a devenit literă de lege pentru doi fraţi de sânge care i-au mobilizat la lupta armată împotriva opresiunii străine pe românii din tot arcul munţilor Haemus (Balcani). Aceştia au coborât din munţii lor şi au înfruntat armata imperială bizantină, condusă de împăratul-„peţitor” Isac Anghelos în persoană. Învinşi fiind, fraţii Petru şi Ioan au fost nevoiţi să se retragă la nord de Dunăre, unde şi-au refăcut forţele armate mobilizând români localnici (Dunărea era un râu intraromânesc în acea perioadă), iar peste doi ani, în 1188, au semnat un armistiţiu cu Imperiul Bizantin, conform căruia pe harta Europei Medievale apărea un nou stat, cuprins iniţial între Dunăre şi Balcani.

Unii l-au numit „Al doilea ţarat bulgar”. În faţa memoriei istorice este drept să i se spună „Imperiul Româno-Bulgar”, deoarece clasa care l-a înfiinţat, prin luptă armată, a fost cea a războinicilor români, populaţia românească fiind majoritară etnic, în acele timpuri, în teritoriul iniţial al statului, cel dintre Dunăre şi munţii Haemus.

Împăratul Ioan Asan I, liderul incontestabil şi cel mai strălucit comandant de oşti al revoltei româneşti, a fost omorât în 1196, după ce câştigase în expediţii militare oraşele Serdica-Sredec (actuala Sofia), Naissus (Nis – acum în Serbia), Belgrad, ajungând în sud până la Serres (acum în Grecia), la câţiva kilometri distanţă de Marea Egee. Ucigaşul său era unul dintre comandanţii trupelor româno-bulgare căruia i se comunicase că va fi pedepsit pentru o legătură extraconjugală cu sora soţiei lui Ioan I, care devenise publică. După comiterea crimei, acesta a încercat să preia controlul asupra celei mai importante dintre cele două capitale ale imperiului, Târnova, însă planurile i-au fost dejucate de către fratele lui Ioan, Petru Asan. Acest al doilea împărat (din 1189 cei doi fuseseră asociaţi la domnie cu drepturi egale) a mărşăluit asupra Târnovei din cealaltă capitală imperială, Preslav, iar criminalul trădător a fost nevoit să-şi salveze viaţa fugind la stăpânii lui din Constantinopol.

După moartea lui Ioan I Asan, împăratul Petru Asan îl asociază la domnie pe fratele lor mai mic, Ioanichie (Ioniţă), rămas în istoria popoarelor român şi bulgar cu numele Caloian (Kaloioannos (gr.) – Ioan cel Frumos). Petru este omorât în 1197 de aceeaşi conjuraţie care îi răpise viaţa fratelui său mai mic Ioan I Asan, condusă de acelaşi trădător, pe nume Ivanko. Acesta conducea partida boierească inamică Asăneştilor, de la Constantinopol.

Ioniţă Caloian (1197-1207), asasinat de propria-i căpetenie de origine cumană Manastăr (un sfârşit identic cu cel al fraţilor săi mai mari), a fost un monarh deosebit de abil, dar şi peste măsură de crud, stabilizând, consolidând şi extinzând Imperiul Româno-Bulgar în detrimentul marilor puteri ale perioadei – Papalitatea, aşa-numitul „Imperiu Latin”, fondat după ce forţele celei de-a IV-a cruciade ocupă, în 1204, Constantinopolul, Regatul Ungariei. Sunt cunoscute atât faptele sale de vitejie, cât şi faptul că l-a întemniţat în Târnova pe conducătorul suprem al Cruciadei şi al Imperiului Latin, Balduin de Flandra. În istoriografia bulgară, unul dintre supranumele sale este „Romeoubieţ” – „Omorâtorul de romei”, avându-se în vedere supuşii bizantini, care în anii domniei lui Ioniţă erau dominaţi de cruciaţii occidentali de rit catolic şi limbă franceză, italiană sau germană. Pentru a-l „îmbuna”, Papa Inocenţiu al III-lea face apel într-o scrisoare la originea sa vlahă (romanică), fiind chiar dispus să-i recunoască titlul imperial în schimbul trecerii sale şi a ţării sale la confesiunea catolică. Ioniţă Caloian refuză şi îşi continuă domnia până în 1207, când mâna lungă a numeroşilor săi duşmani îi vine de hac.

Urmaşii săi, împăraţii Borilă Căliman (1207-1218) – nepot de soră, şi Ioan Asan al II-lea (1218-1241) – fiul lui Ioan Asan I, văr drept cu Borilă Căliman, au extins şi consolidat Imperiul Româno-Bulgar, extinzându-şi dominaţia şi asupra unei bune părţi din Oltenia de astăzi, dar şi asupra întregii Dobroge. Statul Asăneştilor exercită o puternică influenţă şi mai spre nord, până la munţii Carpaţi.

În 1238, Imperiul Româno-Bulgar dispunea de ieşire la trei mări: Neagră, Egee, şi Adriatică.

Cel mai longeviv şi mai glorios dintre împăraţii Asăneşti, Ioan Asan al II-lea, ocupă tronul în urma unei revolte, după revenirea sa în ţară în urma unui lung exil. În scurtul război civil, fostul împărat, vărul său drept Borilă Căliman, este ucis.

În 1241, pe fondul invaziei tătăro-mongole în Estul Europei, steaua Imperiului Româno-Bulgar începe să apună. Ioan Asan al II-lea este unicul împărat din dinastia Asăneştilor care moare, pe tron, din cauze naturale. După moartea sa, ţara devine tributară Hoardei de Aur, iar slăbirea autorităţii centrale (Căliman Asan I, fiul împăratului, era minor) favorizează conflictele dintre facţiunile boiereşti. O conjuraţie a boierilor îl omoară pe împăratul Căliman I, în 1246. Zece ani mai târziu, fratele său, împăratul Mihail Asan I îi împărtăşeşte soarta. El este omorât la o partidă de vânătoare de către vărul său drept Căliman, fiul fratelui mai mic al lui Ioan Asan al II-lea, Alexandru. Acesta uzurpă tronul şi se proclamă împărat cu numele Căliman Asan al II-lea. Ca să capete legitimitate, Căliman al II-lea o ia forţat de soţie pe văduva vărului său Mihail I, însă tatăl acesteia, Rostislav Mihailovici, un prinţ rus din dinastia Rurikizilor, avansează dinspre Belgrad cu trupele sale, iar uzurpatorul fuge din Târnova. Rostislav îşi recuperează fiica şi se întoarce la Belgrad, clamând şi titlul de „împărat” în urma victoriei sale asupra lui Căliman al II-lea. Între timp, tronul de la Târnova este ocupat de un cumnat al defunctului împărat Mihail I Asan, Mitso, după toate probabilităţile etnic bulgar. Acesta ajunge împărat în virtutea căsătoriei sale cu Maria, fiica lui Ioan Asan al II-lea.

Dacă în cazul lui Mitso se mai poate vorbi despre o oarecare legătură, fie şi indirectă, cu dinastia Asăneştilor, următorul împărat nu mai are nimic comun cu etnia fondatoare a statului, românii. În 1257, o nouă revoltă a boierilor îl proclamă împărat pe Konstantin Tih, un descendent al regelul sârb Njemanja.

Dinastia Asăneştilor mai are o scurtă revenire pe tronul statului pe care ea însăşi îl fondase în anul 1279, când fiul lui Mitso şi al Mariei, Ioan Asan al III-lea, ocupă tronul la intervenţia împăratului bizantin Mihail al VIII-lea. Scurta domnie a lui Ioan Asan al III-lea se încheie în 1280.

El este urmat la tron doar de monarhi neromâni.

Dispariţia treptată a elementului românesc din conducerea de vârf a statului româno-bulgar conduce la fragmentarea acestuia, la slăbirea puterii lui militare, şi, în cele din urmă, la dispariţia sa de pe harta lumii în anul 1393, sub loviturile Semilunei otomane, căreia la nord de Dunăre un nou stat românesc, Ţara Românească a lui Mircea I Basarab (Cel Bătrân) îi făcea faţă cu succes.

Dinastia Asăneştilor, de origine română, a avut o istorie glorioasă, dar marcată de trădări. În timp de un secol, ea a dat imperiului româno-bulgar de la sud de Dunăre 10 împăraţi, care au transformat statul sud-dunărean într-o putere regională şi europeană temută şi respectată în acelaşi timp.

Cei mai vechi strămoşi ai noştri încă ne călăuzesc paşii, dar şi din greşelile lor avem de învăţat.

Cea mai bună învăţătură ar fi, în opinia mea,

să nu ne trădăm pe noi înşine. 

Pentru că a te trăda pe tine însuţi este mai grav decât a trăda pe altcineva, iar a trăda pe oricine este un păcat împotriva onoarei, a demnităţii şi a omeniei.

În încheiere, vă invit să ascultăm un cântec (imn) al descendenţilor fraţilor Ioan şi Petru din familia românească sud-dunăreană a Asăneştilor:

Parinteasca dimandari 

Ni spergiură cu foc mare

Fraţi di mumă şi di-un tată

Noi, armâni di eta toată!

Di sum plocile di morminti

Strigă-a noştri buni părinţi

-Blăstem mare s-aibă-n casă

Cari di limba lui se-alasă!

Care ş-lasă limba lui

S-luardă pira focului

Şi s-dirină vhiu pri loc,

Şi să-şi frigă limba-n foc!

Cari fudze de-a lui mumă

Şi de părinteasca-i numă

Fugă-i doara Domnului

Şi dulţeamea somnului.

Anunțuri
Published in: on Martie 5, 2013 at 4:10 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2013/03/05/cei-mai-vechi-stramosi-ai-nostri-inca-ne-calauzesc-pasii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Ce sa mai comentez!Omul are argumente destul de solide!

  2. Foarte frumos si emotionant articolul, inca o mostra a continuitatii românilor în zona Dunării..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: