Amintiri din Era Cititorilor

Cândva, demult, sau poate nu chiar atât de demult (depinde de vârsta fiecăruia) în lumea noastră exista o specie remarcabilă – Cititorul. Cititorul trăia într-o societate care, după calapoadele existenţei noastre curente, era lipsită de viteză, lipsită de larmă. Miracolele de astăzi nu făceau parte din ea, oamenii nu erau în stare să acceseze, pe tipsiile fermecate numite „ecrane” şi „monitoare”, succesiuni de imagini făurite de-a gata, special pentru ei. Ei nu erau în stare să se conecteze, la simpla apăsare a unei taste, cu reţeaua universală de comnicare fără de care viaţa nu mai are sens astăzi. Ei erau văduviţi de acesul lipsit de eforturi fizice la alţi oameni, la imagini şi noutăţi de pe cealaltă parte a planetei, de la mii şi mii de kilometri depărtare. Ce trişi trebuie să fi fost acei oameni! Iar printre ei, Cititorii reprezentau un grup specific, un soi de „Cavaleri ai tristei figuri” din epoca pre-informaţională.

Cititorii îşi duceau veacul în nişte locuri spaţioase, numite Biblioteci. Acestea erau habitatele lor naturale, tărâmul în care ei se simţeau cel mai în largul lor. Bibliotecile erau liniştite, aerul era impregnat de mirosul cărţilor – care mai noi, care mai vechi. Cititorii nu-i întrebau niciodată pe alţi Cititori care le propuneau vreun volum spre lecturare „Câte pagini are?” Acesta era o întrebare necuviincioasă, era o dovadă a lipsei de respect faţă de interlocutor. Între Cititori, se dădea întotdeauna preferinţă discutării esenţei cărţii, se schimbau impresii pe marginea conţinutului, se susţineau dezbateri şi chiar polemici legate de soarta personajelor, de rolul lor, de locul lor în lume. Asta dacă în discuţie se punea literatura artistică, sau, cum le plăcea s-o numească unora dintre Cititori, beletristica. Dacă era vorba despre studii ale ideilor, despre filosofie, cultură, istorie, alte ştiinţe, se iscau dispute îndelungate care opuneau înţelegeri diferite ale conceptelor, simbolurilor, faptelor. Dispute care, la rândul lor, năşteau forme noi de raportare la experienţa trecutului. În urma lor, unii Cititori îşi luau inima-n dinţi şi deveneau Scriitori. Ei scriau cărţi noi, care ajungeau în Biblioteci şi constituiau material de studiu atent şi îndelungat pentru alţi Cititori.

În Era Cititorilor, citirea se făcea obligatoriu cu carnetul şi creionul alături. Acela dintre Cititori care nu poseda asemenea ustensile, era considerat demn de dispreţ de ceilalţi, şi nu era perceput drept un partener serios de discuţie. El era ignorat până când, într-un final, se înscria şi el în logica unanim acceptată a lucrurilor.

Cititorii construiau lumi din litere în creierele lor. Ei puteau sta nemâncaţi, hrănindu-se din forţa propriei lor imaginaţii, mult mai mult timp decât omul de astăz. Erau interesanţi, Cititorii. Ei nu ezitau în faţa unui text mai lung de o coloniţă de ziar. Pentru ei, întrebarea „Cine-o să citească textul ăsta, e prea lung?” era într-atâta de absurdă, încât nici măcar nu făcea parte din universul lor. Era ca antimateria: ştim că există undeva, dar nu în modul şi cantitatea necesară pentru a veni în contact nemijlocit cu ea.

Cititorii au fost o specie remarcabilă. Astăzi ei sunt în pericol de dispariţie, ca şi elefanţii.

…Dar nu face să vă întristaţi, oameni ai zilei de astăzi. Aşa o fi firea lucrurilor, cine ştie? Înveseliţi-vă şi intraţi pe facebook. Cu siguranţă aveţi multe notificări de la prieteni.

Anunțuri
Published in: on Septembrie 10, 2011 at 10:56 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2011/09/10/amintiri-din-era-cititorilor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  2. Recunosc ca si eu m-am schimbat de atunci, dar tot ma mandresc cu faptul, ca am fost un „cititor”.. pc-urile si internetul, nu mi-au „furat” copilaria, ca generatiilor de acum..În incercarea de supravietuire, uităm de librarii si biblioteci..ne refugiem pe net!
    ..Ma bucur ca am prins o „era” fara pc, internet si telefoane mobile, iar timpul..timpul a trecut mai frumos:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: