Despre bărbăţia politică

Din păcate pentru unii (unele), din fericire pentru alţii (altele), politica este o meserie în care se fac vizibili mai mult bărbaţii decât femeile. Apărătorii acestei stări de fapt spun că majoritatea premiilor Nobel, a descoperirilor majore ale civilizaţiei umane (cel puţin de la Revoluţia Industrială încoace), le aparţin bărbaţilor, că majoritatea armatelor lumii au fost şi sunt conduse de bărbaţi. De aceea, nici nu trebuie să ne mire, zic ei, procentul mai mare de bărbaţi care concurează pentru funcţii în stat, şi procentul mai mare de bărbaţi care obţin aceste funcţii.

În cazul unor state ca România şi Republica Moldova, candidaţii-bărbaţi ţin să-şi etaleze, cu un anumit număr de luni înainte, şi un anumit număr de luni după scrutinul electoral, bărbăţia politică. Rog a se înţelege că nu intenţionez acum să analizez ştiinţific acest fenomen, au făcut-o, într-un fel, specialiştii din diverse arii ale cunoaşterii. De exemplu, ornitologii, atunci când au documentat gestul păunului-mascul de a-şi demonstra magnifica sa coadă rotată în faţa femelei. Sau zoologii, atunci când au studiat gestul felinelor-masculi de a se privi, în fiecare primăvară, ochi în ochi ore în şir, scoţând în acelaşi timp nişte sunete lugubre şi zburlindu-şi blana. Acest al doilea fenomen din lumea celor care nu cuvântă ar putea fi legat mai curând de tehnicile persuasiunii non-verbale, atât de îndrăgite de anumiţi experţi autohtoni, cunoscuţi sub denumirea de „polittehnologi”. Asta deoarece unul dintre cei doi motani pleacă întotdeaua de pe arena confruntării pisiceşti, de cele mai multe ori fără a se recurge la confruntare fizică directă. 

Ce înseamnă, deci, bărbăţia politică? Înseamnă oare, ea, etalare? Dacă înseamnă etalare, ce se etalează? Calităţi umane utile unei bune guvernări? Sau ceasuri elveţiene şi apariţii în Aquarelle? Prezenţa de spirit indispensabilă luării deciziilor juste în interesul comunităţii, cu asumarea tuturor costurilor politice aferente? Sau etichete sociale manifestate prin apelul iresponsabil la valori ca patriotismul local sau naţional, familistul(a) devotat(ă)? Amprenta personală, unică în felul ei, caracteristică doar unuia (uneia) singur(ă) din aproape şapte miliarde? Sau un ansamblu de locuri comune, replici şoptite din umbră şi învăţate pe de rost?

Calităţile umane utile unei bune guvernări, prezenţa de spirit indispensabilă luării deciziilor juste în interesul comunităţii cu asumarea tuturor costurilor politice aferente, amprenta personală care-i conferă politicianului- administrator, politicianului-guvernant, politicianului-reprezentant, identitatea de lider. Indiferent dacă-i bărbat ori femeie.

Asta înseamnă şi prin aceste trăsături ar trebui să se manifeste şi prin părţile oraşului-capitală al estului spaţiului românesc, bărbăţia politică.

Anunțuri
Published in: on Mai 19, 2011 at 10:54 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2011/05/19/despre-barbatia-politica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: