Ţarul şi Norocul (II) :)

…Ţarul Verde a ajuns cu Norocul în spate la palat şi l-a găsit pe cel mai mic dintre feciori, cel căruia îi plăcea cel mai mult să-şi dea aere de superioritate în Parlament, urcat pe cel mai înalt dintre turnuri.

– Tatăăăăă! urlă el din răsputeri. Eu am hotărât să mă lansez personal în cursă! N-am nevoie de echipă de susţinători, 13000 de supuşi mă vor burgomistru!

După ce termină de zbierat, acesta îşi potrivi mai bine frânghia de bungee-jumping moştenită de la Ţarul Moţpan, şi era deja pe punctul de a se lansa în cursă, când Ţarul Verde, dându-şi seama că riscă să-şi piardă bunătate de odor, strigă şi el, abia strunindu-şi Harley-ul:

– Dragul tatei, iaca ţi-am adus Norocul, să te îndrume!

Atât i-a trebuit ţarului să zică! Băieţelul cel urât urca deja de zor zidurile cetăţii ca un păianjen, repetând ritmic:

– Împreună suntem mai puternici! Împreună suntem mai puternici! Împreună suntem mai puternici!

Fiul cel mic al Ţarului închise ochii, îşi astupă urechile şi începu să numere liniştit, ca de fiecare dată, de la 1 la 10. Când ajunse la 5, văzu la câţiva metri deasupra creştetului său un cioroi bătrân de trei sute de ani care căuta şi el, desigur, Norocul Ţarului Verde. Cioroiul avea o faţă buhăită şi crispată, pentru că ştia că în curând trebuie să iasă la pensie.

– Râzi tu râzi, Harap Verde, croncăni cioroiul, dar bidonul răbdării se umple! Am şi eu un potenţial burgomistru, e aşa de tânăr, frumos, întotdeauna bărbierit, bloguit, patriot, statalist, economist. În frunte n-are păr, pentru că e foarte deştept, guriţa lui – rânjetul meleagului. Aşa că vezi, Harap Verde, dacă sari cu capul înainte, există posibilitatea să avem un nou burgomistru în cetatea de scaun, şi nu vei fi tu!

Cioroiul fâlfâi energic din aripi, se crispă şi mai tare, şi zbură în direcţia staţiunii Karlovy Vary. Imediat, băieţelul cel urât se opri din escaladat zidurile cetăţii şi în creierul său de manager forestier începură să se coacă tot felul de gânduri, unul mai alarmist decât altul. În cele din urmă, circuitele sale neuronale procesară următorul mesaj: „Run, Forrest, run!”. În secunda următoare, băieţelul îşi luă cu sine bodiul victorios (pre limba noastră, trupul biruitor) şi o zbughi cu repeziciunea gândului înapoi în pădurea sa, din care fusese zmuls atât de brutal de către frustratul Ţar Verde.

Ţarul descălecă, băgă Harley-ul în grajd, să ruginească mai departe, şi, cu inima frântă şi ochii plini de lacrimi, se duse să se uite la ediţia specială a emisiunii „În Profunzime”, cu Lorena Bogza. Iar cei doi fii ai săi s-au împăcat, şi-au dat mâna, şi au pornit veseli pe câmpii, să culeagă păpădii.

Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa!

P.S. Norocul Ţarului Verde nu a fost găsit. Bătrânii zic că l-au văzut pe undeva prin Codrii Orheiului…

Anunțuri
Published in: on Mai 6, 2011 at 9:14 pm  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2011/05/06/tarul-si-norocul-ii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Zău că nu ți-am văzut până acum blogul, deci nu te-am copiat în materie de temă afișată! 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: