Ţarul şi Norocul

(pamflet, adaptare după basmele populare ruseşti)

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici eu nu v-aş putea povesti.

Grea năpastă s-a abătut peste capul cosmetizat al Ţarului Verde. Cei doi feciori ai săi, tineri, frumoşi, fălcoşi, amândoi intelectuali de forţă, blogheri şi feisbukeri, iar unul dintre ei şi jurist trecut prin ciur şi prin dârmon la CEDO (Centrul European pentru Drepturi Obidite), s-au sculat într-o dimineaţă şi au ieşit în curtea palatului.

– Tată, tată, dă-ne cetatea de scaun! Nu mai putem trăi fără ea! Aici vin toate veniturile de la comerţul cu mahorcă, poşircă şi gheişe! Aici aerul se respiră mai uşor, chiar dacă e mai poluat! Aici, doar aici, ne putem implica în activitatea de guvernare autocratică în folosul nostru înşine!

– Ei, fiii mei, vă ştiu eu pe voi!, a zis Ţarul Verde cu mutra acră, de parcă îi venea să plângă. – Mi-a zis mie Roşu Împărat ce poame îmi sunteţi. Cum vreţi să faceţi reforme netrebuincioase în justiţie, cum vă împăunaţi în pene la şedinţele Parlamentului (aici Ţarul Verde aruncă un ochi de foc spre cel mai mic dintre feciori).

– Tată, atunci, alege unul dintre noi! Cel mai bun! – strigă fiul cel mare, juristul iscusit.

Ţarul Verde s-a îngălbenit şi mai mult la faţă, a intrat înapoi în camera lui de cinci stele închiriată de la Statu-Palmă-Barbă-Cot, numit şi Michiduţă, şi s-a pus pe gânduri.A băut bere şi vin, a fumat un pachet de MT, şi şi-a amintit că undeva într-o pădure, pe malul unei mlaştini verzi, şi-a găsit, când era tânăr, norocul. A încălecat pe-o şa de piele neagră ca pana corbului şi înfrumuseţată cu uzoare în formă de castete, sub care se afla un cal model Harley Davidson, şi a pornit în căutarea norocului.

Norocul Ţarului Verde, la fel ca în toate basmele ruseşti, era ascuns într-un ac, iar acul era ascuns într-un ou, iar oul era într-un cuib de cioară bătrână de trei sute de ani, pe cel mai înalt stejar din pădurea cea mai deasă a ţaratului în care Târnova nu era capitală, ci un sat, pe undeva prin nord.

Când Harley-ul hrănit cu jăratic cumpărat nu pe zloţi, nici pe copeici, ci pe dolari verzi ajunse la marginea pădurii, Ţarul Verde, care deja îşi făcea griji serioase legate de viitorul său la domnie, a descălecat şi a început să scotocească după fiecare copac, ca să-şi amintească drumul spre cel mai înalt dintre toţi stejarii.

Şi cum căuta el aşa, de zor, de după un copac se arătă un băieţel înalt, slăbuţ, alb ca varul la faţă, cu ochi arzători şi buze reci. Arătarea schiţă un zâmbet macabru, apoi rânji în toată puterea cuvântului, dezgolindu-şi frumos colţii puţin ascuţiţi.

– Cine eşti, demone? urlă Ţarul Verde, mai mult mort decât viu.

– Păi, sunt chiar Norocul tău, o Preaputernice! Du-mă la cetatea de scaun şi fă-mă burgomistru! Îţi garantez succesul. – spuse mieros băieţelul, privindu-l galeş pe ţar. Acesta se tot întoarse de pe o parte pe alta, se tot gândi, şi într-un final, îşi dădu seama că doar cu norocul său în spate poate reuşi să-şi îndeplinească visul: să evolueze până la treapta de Împărat Roşu. Aşa că-l luă în cârcă pe băieţelul cel urât şi porni încrezător spre copacii lângă care-şi priponise Harley-ul.

– Împreună suntem mai puternici! îi şuieră la ureche băieţelul.

– Împreună suntem mai puternici! repetă vesel Ţarul Verde, ştiind că se îndreaptă spre victoria finală.

Anunțuri
Published in: on Mai 4, 2011 at 8:15 pm  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2011/05/04/tarul-si-tarevicii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. foarte inspirat…

  2. ha-ha-haaaaa! cool!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: