Gospodar sau administrator? Cât de politician trebuie să fie primarul Chişinăului?

Eu cred că alegerile locale sunt mai dragi sufletelor locuitorilor Republicii Moldova decât toate celelalte alegeri. Când oare au alegătorii, dar în primul rând candidaţii, o şansă mai bună să-şi etaleze calitatea primordială a oricărui moldovean care se respectă – cea de gospodar?

Să vedem puţin ce mai înseamnă azi să fii gospodar.

În primul rând, nu poţi să fii gospodar dacă nu ai gospodărie. Aceasta din urmă reprezintă totalitatea obiectelor mobile şi imobile cu care te întreţii, pe tine şi familia ta. „Un gospodar bun are de toate la casă”, spuneau bunicii noştri. Foarte frumos, foarte adevărat. A fi un bun gospodar, pe vremea când mijloacele de comunicare şi de schimb erau foarte limitate, însemna să ai posibilitatea să-ţi produci tu, în jurul casei tale, tot necesarul pentru viaţă. Pentru că altfel nu supravieţuiai, sau erai forţat să mergi „cu cerutul” pe la alţii, fapt care te obliga ulterior şi pe tine la multe, ştirbindu-ţi astfel din independenţa personală. Din acest considerent, în societatea românească premodernă, a fi „bun gospodar” constituia principalul indicator de statut social. Nu te puteai impune în faţa comunităţii tale, nu puteai aspira la o funcţie, la început informală, apoi, cu timpul, formalizată, de lider local sau regional, dacă nu erai în primul rând, un „bun gospodar”, adică dacă nu le demonstrai celor din jur că eşti independent din punct de vedere al propriilor resurse necesare pentru viaţă.

Mi se pare mie sau azi, în schema asta, ceva s-a schimbat? Da, există instituţii de tip modern. Instituţiile administrative centrale şi locale din Republica Moldova nu se deosebesc cu nimic, sau foarte puţin, de cele din alte părţi, în ceea ce priveşte organigrama, legile de care se conduc, regulamentele de organizare internă. Cu alte cuvinte, ele dispun de toate caracteristicile-etalon ale instituţiilor administrative.

Instituţiile statului modern sunt conduse de legi, iar legile sunt adoptate de deputaţi. Iar deputaţii reprezintă puterea de stat, care-şi are sursa în voinţa populară. Cu alte cuvinte, o comunitate se administrează pe ea însăşi prin intermediul unor reprezentanţi. Aceştia sunt obligaţi prin lege să administreze proprietăţile publice, şi să le utilizeze pentru implementarea unor politici publice care să servească intereselor comunităţii. Implementarea unei politici publice nu se poate face fără consultarea persoanelor interesate sau afectate de respectiva acţiune administrativă. Asta înseamnă administrare.

Gospodărire înseamnă altceva. Provenind în limba română din slavonă, cuvântul „gospodar” se trage din „gospod”, adică „domn”, şi nu înseamnă nimic altceva, în sensul vechi, dar şi nou, decât „domnie”, dominaţie, stăpânire în interes propriu. De altfel, aşa erau numiţi în slavonă şi domnii Ţărilor Române.

Gospodărire înseamnă administrarea propriilor bunuri. A fi gospodar, atât pe vremuri, cât şi astăzi, înseamnă a-ţi stăpâni cu iscusinţă propria avere, în scopul maximizării eficienţei ei pentru obţinerea unei vieţi bune (de cele mai multe ori, pentru păstrarea în stare bună a gospodăriei care ţi-a revenit ca moştenire – de aici şi obiceiul de a transmite din generaţie în generaţie a unor unelte, obiecte utile etc.) Nu e de mirare că domnii din Ţara Românească şi Moldova erau numiţi gospodari, conform principiilor dreptului feudal, întregul pământ al ţării aparţinea… domnului. Adică totul îi aparţinea, de fapt, lui, gospodarului. Din câte ştiu, am depăşit perioada feudală demult. Conducătorii societăţilor de astăzi nu mai sunt, în acelaşi timp, şi posesorii tuturor bunurilor şi resurselor existente în societate.

A fi gospodar în spaţiul individual nu e rău. Din contra, în situaţia clasică moldovenească a penuriei de resurse, a fi gospodar este o necesitate. Însă a fi gospodar în spaţiul administraţiei publice poate însemna uneori putere discreţionară, pentru că apare tentaţia ca reprezentantul administraţiei publice locale să trateze bunurile publice la fel cum le tratează şi pe cele personale, adică să înceapă să-şi imagineze că e la el în gospodărie.

De aceea, avem nevoie de gospodari în relaţie cu bunurile şi resursele proprii, şi de administratori în relaţie cu bunurile şi resursele publice.

Nu vi se pare că o parte din lamentaţiile şi nedumerile post-electorale ale moldovenilor vin din faptul că tot ei promovează idealtipul primarului-gospodar în loc să-şi dorească primari administratori?

Misiunea candidaţilor la funcţia de primar şi consilier în localităţile Republicii Moldova, misiunea partidelor politice, dar şi a liderilor de opinie din societatea civilă trebuie, de această dată să fie, după părerea mea, promovarea ideii de primar-administrator, astfel încât să dispară de la nivelul discursului public tentaţia de a promova gospodarul, oricât de drag ne-ar fi acest cuvânt. Iar dacă se va tinde spre administrator, poate că va dispărea şi tentaţia candidaţilor la funcţia de primar care câştigă alegerile de a transforma imediat după ocuparea funcţiei primăria într-o gospodărie. Poate că ei ar înţelege mai bine că primăria este sediul administraţiei publice a comunităţii lor locale şi trebuie tratată ca atare. Mă refer aici, concret, la unele suburbii ale Chişinăului, care au avut parte în ultimii patru ani de gospodari în stil moldovenesc, şi nu de administratori.

Acum aş vrea să vorbesc despre funcţia de primar al municipiului Chişinău. Am tot auzit şi citit opinii conform cărora el (ea) nu ar trebui să fie politician. După părerea mea, primarul ar trebui să fie în primul rând un bun administrator. În acelaşi timp, Chişinăul are un statut destul de interesant printre localităţile Republicii Moldova. Cum credeţi, factorul de decizie care administrează localitatea în care se concentrează aproape o treime din întreaga populaţie şi din care se colectează două treimi din bugetul de stat ar trebui sau nu să aibă şi un cuvânt greu de spus pe lângă administraţia centrală? Eu cred că da. Pentru că de el depinde, dacă analizăm mai atent…. capacitatea întregului stat de a funcţiona, nu? Financiar vorbind. Dar şi din alte puncte de vedere.

Astfel, statutul primarului de Chişinău ar trebui să fie unul de administrator-politician.

Dar de ce, oare, mi se pare mie că oamenii n-au o problemă, de fapt, cu ideea în sine de primar politician, ci cu sensul pervers pe care l-a căpătat noţiunea de „politician” în discursul public? Mi se pare, doar, sau chiar e aşa? Sensul real al dezideratului unora ca primarul să nu fie în acelaşi timp politician ţine de conotaţia negativă pe care o are politica. „Politician” în percepţia lor este din start egal cu „corupt”, „scandalagiu”, „promotor al interesului de partid în detrimentul interesului cetăţenilor”. Da, într-adevăr, nu avem o clasă politică de invidiat. Însă cazurile trebuie luate individual. Fără generalizări care să formeze curente de opinie insuficient de bine gândită. Curente de opinie care să pună într-o lumină frumoasă „gospodarul”. Adică fugim de „politician” pentru că e corupt şi dorim gospodar. Fugim de „dracu” şi dăm peste taică-su. Nu ne-am săturat? Răspunsul e simplu: administrator. Administratorul Chişinăului poate şi trebuie să fie în acelaşi timp politician. El implementează politici publice, dar în acelaşi timp promovează o politică proprie, un concept general de dezvoltare, pe care cetăţenii l-au susţinut la alegeri. Întrebarea pe care şi-o pune administratorul-politician după ce i se termină mandatul este „Cum am găsit oraşul şi cum l-am lăsat?” Nici el, şi nici cetăţenii nu vor putea găsi răspuns la întrebarea asta, dacă nu va exista acel fir roşu care să treacă prin toată activitatea sa, acea concepţie generală, care se numeşte politica. Fără ea, o dăm iar în populism. Şi pe scenă urcă iar „gospodarul”. Gospodarul care a avut muuulţi ani la dispoziţie să gospodărească, şi care a gospodărit, dar nu a administrat, din păcate.

Şi da, am mai fost întrebat, da, susţin candidatura lui Dorin Chirtoacă la primăria municipiului Chişinău pentru că eu consider că el va reuşi, peste patru ani, privind înapoi la perioada de opt ani în care a administrat Chişinăul, să găsească un răspuns la întrebarea „Cum am găsit oraşul şi cum l-am lăsat?” Consider că răspunsul va fi unul pozitiv atât pentru el, cât şi pentru locuitorii oraşului.

Anunțuri
Published in: on Aprilie 5, 2011 at 2:52 am  Comments (5)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2011/04/05/gospodar-sau-administrator-cat-de-politician-trebuie-sa-fie-primarul-chisinaului/trackback/

RSS feed for comments on this post.

5 comentariiLasă un comentariu

  1. Sustin si zic da! Primarului Chirtoaca!

  2. Bravo, DAN!!!!! un articol de nota 11 !!! ma mindresc ca te cunosc.

  3. ce bine scris, încîntată! se citeşte atît de uşor, iar fiecare propoziţie e plină de sens. go ahead! 😉

  4. un articol reusit!

    • Mulţumesc!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: