Renegatul

Lui îi place să pozeze îmbrăcat în haine naţionale, deoarece vrea să pară patriot. Bagă strâmbe la dreapta şi la stânga, deoarece aşa-i place lui. Când apare în platourile de televiziune, nimeni nu-i poate ajunge cu prăjina la nas. Se umflă în pene ca un curcan, priveşte în jur cu ochişorii lui răi de bufniţă buhăită şi guriţa lui întoarsă cu fundu-n sus. Şi… e mare. Are ţara la picioare. „Moldovean ca mine nu-i”, îi place să spună. Şi are dreptate. Nu mai există moldoveni ca el. Cu atâta ură pentru propriul neam. Îi place să-şi vorbească limba cu accent străin. Dar asta nici nu e prea important, nu?

„Importantă nu e limba, ci ceea ce punem pe limbă”, spunea o altă pasăre a politicii moldoveneşti, poreclită „Vulturul de la Băşcălia” şi jumulită demult. Aşa înţelegea el să explice „prostimii” ce-i cu pragmatismul şi cu politica economică avantajoasă. La explicat era bun şi Vulturul statalităţii moldoveneşti” de la Başcalia (expresia îi aparţie maestrului Constantin Tănase), dar şi Bufniţa de la Sadova, Străşeni. Cum se face, însă, că ne-a afectat criza, domnule demagog? Nu spuneai tot tu, ca ministru al economiei, că totul va fi bine? Şi ce-i cu delapidările alea în valoare de peste  70.000 de lei, domnule pretins cercetător ştiinţific (leit Victor Stepaniuc)?

Când economiştii mediocri nu se mai pot ocupa de meseria lor, se apucă de „patriotism” şi „dragoste de ţară”. Când ei lasă statul într-o sărăcie lucie, pe marginea prăpastiei, nu le mai rămâne altceva de făcut decât să croiască noi state pe harta Europei.

Eu înţeleg tentaţia de a apărea ca erou salvator. Mă tem însă că prin „panouri misterioase” nu vei apărea în faţa oamenilor ca erou, ci ca laş şi demagog. Lucrurile trebuie spuse pe faţă.

Eu înţeleg să-ţi construieşti o anumită imagine, dar cel puţin fă-o mai cu talent, domnule renegat. Nu suntem cu toţii carne de tun pentru visele tale de mărire. Eşti penibil şi ridicol, şi nici măcar nu-ţi dai seama de asta.

Reclame
Published in: on martie 31, 2011 at 1:50 pm  Comments (2)