Pentru voi, toţi cei care căutaţi un sens…

Voi nu puteţi să vedeţi viitorul. Dumnezeu nu v-a înarmat cu binocluri pentru a scruta ziua care va veni. Trăiţi doar Spiritul Crăciunului prezent, şi ca să înţelegeţi ce va veni n-aveţi altă opţiune decât să vă întoarceţi la trecut.

Se află printre voi oameni enigmatici, dar şi unii care-şi deschid porţile sufletului foarte rapid, deoarece doresc să ofere lumii ceea ce au de oferit. Se află unii care nu stau prea mult pe gânduri înainte să facă sau să spună ceva, dar şi unii calculaţi, ordonaţi, bine organizaţi.

Voi mergeţi, alergaţi, învăţaţi, pierdeţi timpul pe Facebook, vă deschideţi bloguri sau desenaţi pe şerveţele chipuri de turci printre litere armeneşti, nu răspundeţi la „ce mai faci” deşi sunteţi on-line dar staţi pe „invisible” ca alţii să creadă că nu sunteţi, apăreţi şi dispăreţi ca nişte năluci, vă enervaţi, vă daţi în cap unii altora prin comentarii acide…

Voi scrieţi, mulţi aţi scris şi înainte, alţii începeţi abia acum, dar scrieţi, cineva vă acuză că sunteţi amatori, agramaţi, ba chiar ar vrea să nu existaţi, fără să înţeleagă că şi voi sunteţi la fel, doar că v-aţi născut mai târziu, nu vrea să vă înţeleagă, dar voi oricum scrieţi, la fel de insistent. Chiar atunci când sunteţi acuzaţi pe nedrept că aveţi „protectori” sus-puşi.

Voi vă luaţi pseudonime cu rezonanţă regalistă şi est-asiatică, sau greacă bizantină şi kirghiză, sau nobilă şi slaviciană. Şi aveţi întotdeauna propria părere asupra a ceea ce se întâmplă. Voi staţi noaptea la calculator, pentru că aşa-i mai interesant. Nu încercaţi să păreţi cine nu sunteţi, nu simţiţi decât nepăsare, dar uneori vă amintiţi că departe (în alt capăt al oraşului) se mai află cineva ca voi, şi atunci intraţi on-line şi daţi de ştire că mai existaţi. Dar asta se întâmplă rar de tot.

Vă enervează când sunteţi întrebaţi „ce mai faci”, şi de aceea nici nu răspundeţi. Vi se pare prea banală întrebarea, iar voi vânaţi numai originalul, numai unicul. Uitaţi prea repede anumite lucruri. Şi sunteţi copilăroşi…

Unii dintre voi citesc science-fiction şi ascultă muzică celtică, alţii zic că-i pasionează mitologia celtică. Alţii citesc doar fantasy. Roger Zelazny v-ar pune bucuros în vreo continuare a „Cronicilor din Amber”, dac-ar mai fi pe-aici. Dar pentru că el a plecat în Tir na nOg, altcineva va trebui să scrie alte cronici.

Unii s-au lăsat de scris science-fiction şi fantasy, deşi promiteau. Au lăsat totul pe mâna lui „altcineva”.

Multe lucruri vă diferenţiază, dar cu toţii căutaţi un sens. Pentru voi sunt toate aceste rânduri.

Şi aceste întrebări…

Pentru ce luptaţi? Merită? De ce sunteţi atât de nepăsători? De ce vă e atât de greu să vorbiţi? De ce apăreţi şi dispăreţi ca nişte spectre?

Şi deasupra a toate aceste, pluteşte imaginea unui castel la malul stâncos al mării, iar în el, imaginea unei siluete zvelte, cu ochi mari şi limpezi, cu un zâmbet jucăuş în colţul gurii. Priveşte în zare cu atenţie, să vadă ce culoare are pânza corăbiei care se apropie lin, căpătând contur. Pare absentă, dar gândurile îi roiesc cu viteză. Şi numai Dumnezeu ştie la ce se gândeşte…

În curând, vor veni furtunile cele mari. Vom reuşi să ancorăm la timp?

Reclame
Published in: on februarie 3, 2011 at 1:42 am  Comments (4)