Egipt

 

Aţi putea trăi timp de 30 de ani într-o ţară în care s-a decretat stare de urgenţă permanentă?

Cu drepturile constituţionale suspendate, cu poliţia atotputernică şi posibilitatea de a fi arestaţi şi deţinuţi fără motiv, egiptenii au mai avut a se confrunta şi cu sărăcia, cu lipsa locurilor de muncă. Ingredientele perfecte pentru o explozie de ură şi mânie. Nu degeaba prima zi a manifestaţiilor (25 ianuarie) s-a numit „Ziua mâniei”

Acum, totul a explodat şi se pare că mişcarea va avea succes, pe fondul refuzului armatei de a mai reprima prin violenţă nişte manifestaţii care au depăşit cu mult limita la care ele mai pot fi domolite fără a se face multe victime. Astăzi, un milion de oameni sunt aşteptaţi în piaţa Tahrir din Cairo. Ultimele veşti de pe live-blogul Al-Jazeera raportează o stare de spirit pozitivă în rândurile protestatarilor, şi chiar „un iz al victoriei” care planează în aer. În ciuda celor peste 130 de victime înregistrate în opt zile de revoltă.

Starea de urgenţă despre care vorbeam anterior a fost prelungită atâta timp de un regim aliat al Statelor Unite cu scopul de a preveni ascensiunea islamiştilor la putere, şi transformarea celei mai populate ţări arabe, a aliatului-cheie al SUA în lumea arabă, într-un bastion al fundamentalismului şi într-o bază sigură pentru activităţile teroriste adiacente.

Au existat deja voci care s-au întrebat dacă revoluţia Egiptului nu se va termina la fel ca revoluţia Iranului, în 1979. Nu este exclus. Însă evenimentele au propulsat în fruntea mişcării contestatare un jurist, laureat al premiului Nobel pentru pace, fost student în Elveţia şi SUA şi fervent susţinător al democraţiei, Mohamed ElBaradei. Fostul şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică sub egida ONU, a preluat conducerea în stradă, aflându-se alături de protestatari de mai multe zile. Ieri am aflat că principala organizaţie islamică, Fraţii Musulmani, a acceptat rolul de conducător al lui ElBaradei, oferindu-i acestuia un mandat pentru negocierea schimbării de putere şi instaurarea unui guvern de uniune naţională.

Viziunile din tabăra contestatară se vor despărţi după înlăturarea actualului regim dictatorial al lui Hosni Mubarak, unii dorind democraţie, iar alţii căutând să formeze un stat islamic. Rolul lui ElBaradei de conducător actual al revoluţiei poate înclina decisiv balanţa în favoarea democraţiei, acesta având şanse mari să preia conducerea statului în calitate de preşedinte ales. Alegerile prezidenţiale nu au fost încă declarate, dar ar trebui să aibă loc în septembrie 2011, şase ani după primul scrutin pentru funcţia supremă în stat din istoria ţării, în 2005. Europenii şi americanii sunt şi ei interesaţi ca lucrurile să o ia pe această cale, şi ei vor încerca să influenţeze situaţia pe cât posibil. Un regim democratic instaurat într-o ţară arabă pe calea unei revolte populare, a unei opţiuni clare a poporului, ar fi o premieră pe scena politică a lumii, ar lovi în paradigma realistă dură de concepere a relaţiilor internaţionale şi, mai cu seamă, ar slăbi poziţia susţinătorilor fermi ai lui Huntington şi a tezei sale culturaliste a ciocnirii civilizaţiilor. Un regim democratic care să mai şi menţină Egiptul ca aliat al SUA, în afara terorismului mondial, ar fi la Washington cea mai dorită variantă de rezolvare a crizei. Pentru guvernul american este mai de dorit să aibă drept aliat o democraţie, decât o dictatură. Dă mai bine la imaginea serios şifonată a SUA, cunoscute prin susţinerea pe care au acordat-o în trecut unor regimuri dictatoriale în schimbul susţinerii politicii lor globale.

Ultimele două-trei zile au adus unda de şoc a crizei egiptene şi în sfera economică, indicii bursieri din Egipt scăzând cu peste 1000 de puncte faţă de nivelul din 13 ianuarie. Statutul de ţară al Egiptului a fost redus de la „stabil” la „negativ”, de către agenţia Fitch, iar preţul mondial al petrolului a crescut cu 4,3%. Au fost afectate bursele europene şi asiatice, iar băncile franceze şi britanice au cel mai mare grad de risc faţă de evenimentele din Egipt.

Urmăresc situaţia în continuare, şi dacă va fi nevoie, voi mai reveni la temă.

Anunțuri
Published in: on Februarie 1, 2011 at 7:44 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2011/02/01/egipt/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Orice revolutie in tarile din Azia sau Orient cum n-ar declara si ce n-ar dori poporul se va termina cu venirea la putere a extremistilot religiosi musulimani! Afganistan , Iran , etc ! acuma vine rindul Egiptului si Tunisului! Si vinovata e America !

  2. Zici ca americanii vor sa aiba Egiptul drept aliat si democratic si stabil si in afara terorismului mondial, dar nu cred ca se poate… „Democratic si stabil” e cam greu, pentru ca democratia inseamna competitie si poate conduce la tensiuni. „Democratic si in afara terorismului mondial” e de asemenea putin probabil, pentru ca „terorismul” e o optiune politica dintre cele mai populare printre alternativele care s-ar putea ivi. Ramane ca se poate doar „stabil si in afara terorismului mondial”, dar mai putin democratic. Adica la fel ca pana acum…
    Asta presupunand ca SUA isi doreste un regim democratic (si moderat) in Egipt, adica unul care sa nu-i ingradeasca prea tare pe islamistii radicali. In plus, sigur oamenii din strada isi doresc democratie? Nu cumva o confunda cu bunastarea?
    Cand vad multimile alea enorme adunate in PIATA ca sa-si schimbe destinul, pentru o clipa chiar as vrea sa fiu mai optimist. Dar nu pot sa fiu convins ca azi s-a produs vreo schimbare foarte importanta. Pentru ca motivele economice sunt cele care in primul rand i-au scos pe oameni in strada si nu cele politice. Iar democratia – daca va fi cazul, ca nici de asta parca nu as fi atat de convins – nu o sa le aduca automat un nivel de trai mai bun.
    Tot ce vad bine aici e ca numarul democratiilor din lume s-ar putea mari cu unul. Ceea ce e un bine in sine! Dar atat.
    Imi pare rau ca nu pot fi mai entuziast macar acum, „la cald”…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: