Când tragedia umană se transformă în cal de bătaie

Am urmărit cu consternare ştirile despre atentatul terorist din aeroportul Domodedovo. Bilanţul trist: 35 de morţi şi aproape 200 de răniţi. Urmărind astăzi discuţiile legate de întâmplarea de la Moscova, de pe mai multe forumuri din Republica Moldova, Ucraina şi Rusia, am constatat câteva fenomene care ridică semne serioase de întrebare asupra măsurii în care anumiţi internauţi îşi păstrează calitatea de Oameni, cu care i-a învestit Cel de Sus odată cu apariţia lor pe lume.

Am citit, la început, articolul-dezminţire „Presa rusă foloseşte dezinformarea transnistreană”, postat pe portalul UNIMEDIA. Jurnaliştii de la Chişinău îşi exprimă protestul faţă de preluarea unui articol cu titlul „Moldova aplaudă atentatul terorist din Rusia şi se bucură de decesul cetăţenilor ruşi”, de către presa rusă de la agenţia transnistreană RIA Dniester. Numita agenţie de ştiri atribuie unor comentarii postate de către cititorii portalului UNIMEDIA un caracter reprezentativ pentru întreaga populaţie a Republicii Moldova.

Am accesat portalul rus Newsland, care a preluat „ştirea” transnistreană, ca să văd reacţiile ruşilor după citirea dezinformării. La adresa  http://newsland.ru/news/detail/id/621639/cat/94/  am putut testa pe propria-mi piele de moldovean ura provocată intenţionat în rândurile populaţiei ruse faţă de cei ca mine. Unul dintre comentatori îşi exprima dorinţa de „bărbat normal” de „a-i ateriza una la moacă” oricărui moldovean pe care îl vede pe străzile Moscovei, altul pretindea, pe baza „dovezilor istorice”, că pământul moldovenilor este de fapt, proprietatea popoarelor slave, pentru că „a fost inclus în componenţa Regatului Galiţiei-Volînia, iar în vechime era populat de tribul rusicilor”. O temă recurentă în multe comentarii era calitatea foarte proastă a vinului moldovenesc: „E cel mai prost din regiunea de sud-est a Europei”… „e chiar respingător”. Alţi comentatori cereau o invazie a armatei ruse în R.Moldova, ca să-i „înveţe minte” pe moldoveni, sau debitau ceva de genul „Moldovănaşule, stai cuminţel! Sunteţi un poporaş patetic, de nimic, care nu a oferit nimic lumii, niciun scriitor, niciun poet, niciun savant, nimic”. Apoi, s-a trecut la bancuri despre constructorii moldoveni care lucrează la Moscova. După bancuri, au urmat îndemnuri la deportarea tuturor celor concetăţenilor noştri care muncesc în capitala rusă. „Nu avem nevoie de ei, trebuie să-i reînvăţăm pe ai noştri să muncească, iar dacă nu vor, o să-i obligăm!”, ameninţa un rus înfuriat, recunoscând, probabil, înclinaţiile alor lui spre lăsarea pe tânjală. S-au mai spus multe porcării, s-a aruncat în stânga şi în dreapta cu insulte, folosindu-se tot arsenalul urii interetnice de factură sovietică. Un ucrainean din Lvov zicea: „Bine că v-aţi dat arama pe faţă, moldovenilor! Acum mi se confirmă gândurile pe care le aveam în iunie 1992, la Cocieri. În chestiunea moldovenească, ne înţelegem perfect cu ruşii”. Mă întreb, oare cine vorbea cu mulţi ani în urmă despre „internaţionalism”, despre „prietenie între popoare?”

Nu am mai stat să fac o statistică a tuturor comentariilor, însă trebuie să menţionez că au intervenit şi mulţi ruşi care au condamnat atacurile la adresa moldovenilor, ba unul a spus chiar: „Ura lor faţă de noi, de ruşi, vine din modul în care i-am tratat noi pe ei. Au tot dreptul să-şi apere libertatea”. Alţii au afirmat că asemenea comentarii instigatoare nu trebuie să-şi atingă scopul, adică să provoace conflicte interetnice. Am tot respectul pentru aceştia.

Nu despre ură, însă, este vorba. Eu nu înţeleg cum un popor întreg poate să urască alt popor întreg, şi de ce ar fi nevoie de această ură. Este vorba de manipulare. „Multstimaţii” „jurnalişti” transnistreni nu au tradus, intenţionat, toate comentariile scrise în limba română pe UNIMEDIA, pentru a induce în eroare publicul rus. Trebuie să amintesc, deci, că existau, pe lângă comentariile cu adevărat oribile care îşi băteau joc de suferinţa oamenilor, şi multe intervenţii care le condamnau pe acestea.

Calitatea de OM nu cunoaşte graniţe etnice sau naţionale. La fel şi cea de NE-OM. Aici, nu pot să nu vorbesc despre comentariile postate de către unii cititori ai Unimediei. Cu riscul de a fi acuzat de către unii dintre aceştia (poate că pe unii autori ai „perlelor” îi cunosc personal) de lipsă de patriotism şi românism, de „pactizare” cu „duşmanul etern Rusia”, afirm că niciun fel de patriotism, niciun fel de dragoste de moşie nu poate justifica insultarea memoriei unor victime nevinovate, lipsite de apărare, ale teroriştilor. Chiar dacă aceştia din urmă pretind că luptă pentru libertate. Nicio luptă pentru libertate nu poate legitima atacarea şi uciderea unor oameni care nu fac decât să-şi vadă de viaţa lor. Eu dezaprob şi condamn orice fel de terorism, oricărui ideal ar sluji el. Teroriştii nu-şi servesc idealul, ei îl distrug. Să omori oameni nevinovaţi, pe care nu-i cunoşti şi care nu ţi-au făcut nimic, nu reprezintă un act de bărbăţie. Reprezintă un act de laşitate extremă.

Dragi prieteni, nu-i apăraţi pe cei care omoară oameni nevinovaţi. Noi avem arme mai nobile prin care trebuie să luptăm cu oprimarea. Armele opiniei, ale democraţiei, ale perseverenţei. Ale autodepăşirii noastre şi a ieşirii din minoratul intelectual, identitar şi civic în care ne situăm.

Iar folosirea de către unii transnistreni, ruşi, sau chiar moldoveni, a tragediei personale a sute de familii în scopul zgândăririi conflictelor politice dintre state, chiar că este o mare porcărie. Lăsaţi-i pe acei oameni să-şi plângă morţii, să le aline suferinţa celor răniţi, şi rugaţi-vă voi, toţi cei care postaţi comentarii instigatoare la violenţă sau confruntare, să nu ajungeţi la rândul vostru să pierdeţi pe cineva drag.

P.S. În atentatul de la Domodedovo a murit o tânără ucraineancă din Odesa, născută în 1981, care venise la Moscova să-şi ridice premiul pe care piesa ei de teatru îl obţinuse la un concurs în care au existat peste 500 de pretendenţi. Se numea Anna Yablonskaya şi era mama unei fetiţe de trei ani. Scria şi poezii, iar piesele ei fuseseră montate deja pe multe scene din Rusia. Peste câteva luni, o piesă scrisă de ea va fi pusă în scena unui teatru din Londra.

În avalanşa acuzaţiilor, conflictelor, comentariilor debile postate pe internet, aproape nimeni nu s-a gândit la moartea tragică a acestei fiinţe umane, a acestui om de creaţie. Sau la drama prin care trece acum familia ei. Eu vă invit s-o faceţi. Şi dacă meditaţi puţin, veţi vedea că toate conflictele oamenilor vii pălesc în faţa morţii subite, provocate de nişte descreieraţi, a unui om în stare să scrie asemenea versuri:

http://www.ijp.ru/razd/pr.php?failp=06802500801

Reclame
Published in: on ianuarie 26, 2011 at 2:40 am  Comments (22)