Lupul şi Dulăii

Şi-aşa-mi vine câteodată…

…Nu-mi vine să dau cu cuţitul în piatră. L-aş rupe, şi ce folos din asta?

Îmi vine să gonesc Lupul din ocolul oilor, din stână. Dar pentru asta am nevoie de câţiva dulăi puternici. Dulăi care nu doar să-şi asume, în mod responsabil şi coordonat cu partenerii din stânile mai avansate, alungarea Lupului, ci să şi pună osul la bătaie.

Vreau, mai întâi, să vă spun povestea mea şi a stânei mele.

Sunt baci de mulţi ani. Lupi au mai fost. Străbunicul meu l-a prins pe cel cu stemă imperială în frunte. Acesta venise noaptea şi divizase stâna în două jumătăţi egale. Jumătatea cu ieşirea la iaz şi la pârâu şi-a luat-o lui. Dulăii străbunicului l-au hăituit pe lupul cu stemă imperială până spre Tighina. Între timp, acesta şi-a dat jos din frunte vulturul cu două capete şi şi-a vopsit blana în roşu. A crezut el că-i stă mai bine aşa. Dulăii noştri l-au ajuns din urmă când tocmai i se zvântase vopseaua. Iar stâna mea a fost din nou, una singură… de la dealuri până la iazul cel mare.

Bunicul meu a moştenit o stână mare, înfloritoare, ca a strămoşilor lui. Dar… pe neprins de veste, Lupul roşu s-a întors. Îşi linsese rănile, mâncase pe săturate şi prinsese la puteri. Şi la curaj. Mi-a divizat din nou stâna, numai că de data asta a acţionat altfel. A adus alţi baci, roşii ca şi dânsul, să stăpânească partea stângă a stânei în numele lui. A divizat-o, ieşirea la iaz, la pârâu şi dealurile i-au revenit baciului slăninar. A schimbat toată rânduiala de mai înainte.

După mulţi ani, nişte adieri de vânt proaspăt dinspre Apus au poposit şi pe la stâna noastră. Oile tresăltară şi nu se mai ogoiră decât atunci când dulăii tineri, treziţi la realitate, l-au alungat pe Lup acolo de unde a venit. Acesta, însă, văzând că (doar) roşul nu-i mai aduce prinos, şi-a pus din nou stema bicefală pe frunte şi a ameninţat că dacă stâna mea nu păstrează relaţii „de prietenie şi parteneriat strategic” cu el, o va trece prin muşcăturile haitei sale de la Răsărit, ca să nu rămână lemn peste lemn şi piatră peste piatră. Dulăii noştri, crescuţi cu toţii de către Lup în rânduielile sale, s-au speriat. E drept că mulţi încă mai priveau cu jind spre cel pe care îl considerau părinte. Libertatea le-a picat ca un os de cal, greu de ros şi de mistuit.

După ce m-am înstăpânit peste stâna moşilor şi strămoşilor mei, am luat în primire Dulăii. Aceştia au o meteahnă. În loc să-şi ducă viaţa ca fraţii, au apucat-o care încotro. Unii au încheiat acorduri „stategice” cu haita Lupului, au vrut chiar să integreze stâna în Uniunea Haitelor. Li s-au opus de fiecare dată alţi Dulăi. Aceiaşi credincioşi servitori ai stânei care cu două decenii în urmă l-au alungat pe Lup înapoi pe meleagurile sale. Niciodată, însă, Dulăii credincioşi nu au ajuns suficient de uniţi şi puternici ca să-i poată domina pe ceilalţi, mai influenţabili din partea haitelor.

A fost nevoie ca toată stâna să se revolte, să trecem prin câteva situaţii de cumpănă, pentru a începe să răsară soarele şi peste dealurile noastre. Iată că de la o vreme, începusem să fiu mai mulţumit de serviciul Dulăilor mei. Mă bucuram gândindu-mă că, în sfârşit, vom fi iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atâta, vorba unui baci din vechime.

Ce n-am văzut nici eu, ca baci, nici ceilalţi fârtaţi de-ai mei, a fost că unul dintre Dulăi… cel mai înalt şi bine făcut, era… de fapt… tot un Lup. Vopsit din roşu în albastru închis, ca să nu-l recunoaştem. Un Lup cu limba dulce, uns cu toate alifiile şi învăţat cu rânduielile noi, libere, ale stânei mele.

Lupul e din nou în stâna noastră, e din nou în casa noastră, şi cum, cum oare îl dăm afară?

Este scris în cărţile sfinte: „Bate-voi păstorul şi se va risipi turma!” La noi, nu a fost nevoie să bată păstorul, a fost suficient să infiltreze un Lup în piele de Dulău credincios. Căci ce este păstorul, fără Dulăii săi? Cum se apără păstorul, cu dârjaua sa, de Lupii cei crânceni, veniţi din părţile de la Răsărit şi Miază-Noapte, fără ajutorii săi de nădejde?

Sunt un Baci fără Dulăi. Dar stâna mea stă neclintită de două mii de ani. Şi va mai sta încă tot pe-atât. Pământul de sub ea va găsi putere şi har de la Dumnezeu să ridice o nouă generaţie de apărători, una mai bună decât cea de azi. Şi ne vom ridica din nou, indiferent de coaliţiile scârbavnice pe care le fac Lupii între ei ca să ne ia din nou sărăcia, şi nevoile, şi neamul.

Pentru că asta ne e soarta, copii, alta nu avem. Suntem meniţi să înfruntăm răstriştile, cumpenele pe care ea ni le trimite. Dar răbojul lor se va termina, într-o bună şi binecuvântată zi. Atunci, vom începe alt răboj, al biruinţelor noastre. Chiar dacă acum ele par îndepărtate, sunt acolo… la distanţa unei clipe de răgaz, de gândire, ghidaţi de inspiraţia divină. Ale noastre sunt toate, tristeţile şi bucuriile, înfrângerile şi victoriile. Toate câte sunt, le-am dus şi le vom duce.

Lupii au fost şi au plecat, noi am rămas.

Azi ne-a mai pătruns un Lup în casă.

Cât credeţi că va rămâne?

Eu nu-i dau nici patru ani!

Baciul 🙂

Anunțuri
Published in: on Decembrie 8, 2010 at 12:47 am  Comments (9)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2010/12/08/lupul-si-dulaii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

9 comentariiLasă un comentariu

  1. Bravo!

  2. noi cei din „turma” cunoastem aceasta minunata istorie!
    o parte din spusele Oilor mai in virsta…
    la alta suntem martori….
    si toti intelegem acest lucru! chear si dulaii care chipurile pazesc acea turma!
    ma doare inima pentru acesta turma!

    Pui de Baci… grabestete! creste mai repede!
    caci nimic nui vesnic! si oile care iti sunt dragi se pierd!

  3. BRAVO! ADEVARUL TRIST!

  4. Suntem acum niste Pitbulli pe la 20 si de ani care suntem si din Romania si din Basarabia, dar suntem mici, trebuie sa ne mai antrenam, deocamdata facem asociatii si evenimente…dar cand „ne facem” mari venim dupa lupi…

  5. prea lung articolul

  6. Destul cu metaforele…. vorbiti la direct ce va doare si ce vreti sa faceti.

  7. alții deja-s tigri

  8. Wow… atat de frumos redat, atat de perfect… E o arta ce faci tu, mai mult decat o arta; e suflet imprimat pe hartie…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: