„Nie ma wolności bez Solidarności” şi Miticii demitizaţi

„Glorie eroilor! Slava memoriei lor!”.  Nu reprezintă un fragment dintr-un vers de Homer. Sunt ultimele cuvinte ale ultimului discurs, nerostit, al lui Lech Kaczynski.

Cultul eroilor în forma cea mai pură.  Prin contrast, la latitudinile dâmboviţene ne place să fim „realişti”, să fim „pragmatici”. Nu ne plac eroii pentru că nu dorim să ne depăşim înaintaşii, pentru că nu dorim să ne trezim din vegetare, pentru că la noi întotdeauna „merge şi asa”. Ne place să întoarcem realitatea pe toate feţele, iar ceea ce a fost bun şi luminos în istoria noastră este, desigur, o invenţie a unor visători îmbătaţi de aburul naţionalismului.  Totuşi… avem şi noi eroi… avem simboluri… ar zice unii dintre noi. Trebuie să ne respectăm morţii, eroii şi să le îngrijim mormintele.  Să ne ţinem de memoria istorică şi să nu uităm nimic, niciodată. Hm… NU! Pute a ceauşism! Ca sa fim „dăştepţi”, trebuie să demitizăm, să lucianboia-zăm totul. La ce bun să ne amintim de Katynul nostru, masacrul de la Fântâna Albă? 
Gândim în extreme pentru că: 1.nu ne recunoaştem defectele(pretindem că suntem „buricul civilizatiei europene”, „patria primilor europeni” ca să nu vorbim despre ceea ce e greşit şi rău la noi) sau 2. pentru că ne considerăm cea mai nasoală ţară din lume şi dorim să o părăsim cât mai repede posibil. Să emigrăm unde ne-or duce ochii.
Noi nu cunoaştem expresia “Nie ma wolności bez Solidarności” (Nu există libertate fără Solidaritate). Noi cunoaştem expresia „Cine pleacă ultimul din ţară, stinge lumina”. Pentru noi, solidaritatea naţională e o tema de băşcălie, e mai devalorizată decât o flegmă împrăştiată pe podea. 
Suntem Mitici goliţi de mit. Ne demitizăm reciproc. Şi asta ne place la nebunie.

Păcat.

Reclame
Published in: on aprilie 13, 2010 at 9:03 pm  Comments (1)