Vitalie Mîțu

Mi-e greu să încep acest text. Mai greu decât mi-a fost vreodată.

Nu l-am cunoscut pe acest om în măsura în care ar fi fost posibil. În doi ani de zile, de când stăteam în același cămin, ne salutam de fiecare dată când ne vedeam. Uneori, mai schimbam câteva vorbe.

A fost un învingător. A vrut să-și facă un nume. Visa să devină un nume cu greutate în domeniul de care era atât de pasionat, cel al luptelor.Visa să fie cel mai bun.

Dar a căzut la pământ după o repriză extenuantă.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Sentimentele mele după pierderea, în timp de două săptămâni, a doi colegi de palier, sunt greu de descris în cuvinte Îmi vin în minte acordurile și versurile piesei ”Беспечный ангел” de la formația Aria.

 

Reclame
Published in: on noiembrie 20, 2009 at 10:33 pm  Comments (1)  

Coeziune și unitate națională

În acest articol vom vorbi despre coeziunea dintre oameni. O coeziune care, timp de două secole, a fost prejudiciată de vitregiile istoriei. Și care, acum capătă șanse să se refacă. Cum anume? Prin ”pansarea” rănilor deschise, adică trecerea cât mai frecventă a graniței de pe Prut.

Din păcate, în România încă mai predomină o serie de stereotipuri legate de Republica Moldova. De la ”pe străzile voastre circulă tancurile?” la ”voi aveți lumină?” nu e o distanță prea mare. Pentru mulți dintre românii din țară Basarabia este încă prea puțin cunoscută. Ei n-au fost niciodată acolo. Chiar dacă mulți dintre ei cunosc cu ochii închiși străzile Barcelonei sau ale Parisului.

La fel ca în lumea medievală, când necunoașterea suprafeței întregii planete îi făcea pe bunii creștini din Europa să presupună că noile continente sunt populate cu monștri zoo- și antropomorfi, puținii români care merg, din an în Paște, în Moldova, sunt foarte surprinși să vadă inscripții în românește, să audă lumea pe stradă vorbind în română.

Mai au românii din dreapta Prutului un nărav: întotdeauna accentuează diferența dintre un mal și celălalt. Replica: ”Nu vin la voi pentru că…” e simptomatică. Acest la voi se aplică în cazul ungurilor, bulgarilor… dar și în cazul românilor din stânga Prutului. La voi înseamnă că Republica Moldova e o țară străină României. Înseamnă că se și dorește ca ea să rămână așa în continuare.

Între țigările ieftine, vinul bun, ”limba moldovenească”, Voronin, impresiile pe care le au românii din dreapta Prutului despre confrații lor de peste râpă variază foarte mult. Unii îi tratează pe basarabeni cu milă. Alții, cu îngăduință. Alții se tot oftică de fiecare dată când cineva aduce vorba la cei ”de dincolo”. Foarte puțini, însă, preferă să rupă cercul vicios și să înceapă să cunoască în mod real Republica Moldova.

Și nu e greu deloc, să știți! În loc să asculți impresiile unora, de ce să nu mergi la gara Filaret, unde ai microbuze care te duc la Chișinău în 7-8 ore cu prețuri destul de acceptabile, să petreci un anumit timp în oraș și (e de preferat) în afara lui, vizitând și alte locuri din Basarabia, și să te întorci înapoi când vei dori tu? De ce să te bazezi la nesfârșit pe părerile altora, când poți să ți-o faci pe a ta proprie?

Românii din țară trebuie să meargă în Basarabia nu ca simpli turiști străini. Asta pentru că Basarabia nu e o țară străină de România. Ei trebuie să conștientizeze că mergând peste Prut efectuează, în mod simbolic, un act de reîntoarcere la unitatea pierdută a poporului, de cicatrizare a rănilor provocate pe parcursul secolului XX de către forțele ostile integrității teritoriale a națiunii române. Numai prin cunoașterea situației din Basarabia, prin cunoașterea reciprocă dintre oameni se va putea cândva reface ceea ce s-a pierdut în 1940.

Published in: on noiembrie 18, 2009 at 9:47 pm  Lasă un comentariu  

In memoriam Andrei Savciuc

Ieri, 8 noiembrie s-a stins din viață Secretarul General al Uniunii Naționale a Tinerilor Basarabeni din România (UNTB), Andrei Savciuc, in urma unui tragic accident de pe șoseaua București – Pitești.

 

Andrei Savciuc a fost cel care a sprijinit și promovat interesele basarabenilor

în România. Andrei este respezentantul unei noi generații ce a venit să promoveze imaginea Republicii Moldova. El și-a dedicat viața unui scop nobil – de a construi puntea de legatură dintre cele două maluri ale Prutului.

 

Tinerii moldoveni își exprimă sincerele condoleanțe familiei și prietenilor lui Andrei Savciuc, exprimându-și admirația față de personalitatea lui și le multumește  părinților pentru aportul pe care fiul lor l-a adus comunității noastre.

 

Andrei a fost un sprijin care a știut sa ne îmbărbăteze când a fost cazul, un fiu care a putut să fie mândria părinților, un om care a știut să iubească, un bărbat care a fost capabil să înfrunte cu demnitate obstacolele vieții. El este, într-adevăr, un model demn de urmat și un prieten a cărui pierdere doare. Iar durerea aceasta va sângera în timp, ca simbol al unei răni ce nu se cicatrizează.

 

Andrei a fost un aprig luptător și militant al ideii de consolidare a tinerilor basarabeni ce-și fac studiile în România, iar noi vrem cu tot dinadinsul să continuăm tradiția pe care el a tins s-o implementeze în rândurile noastre.

 

Fie-i memoria eternă…

 

 

Tinerii români basarabeni care-și fac studiile în România

Published in: on noiembrie 9, 2009 at 8:32 pm  Lasă un comentariu