Cerul

cerul mă loveşte cu
lăncile-i albastre…
mă pune la zid şi mă mitraliază
cu gloanţe reci de gheaţă,
ridic capul în tăcere… şuvoaie de
sânge mi se preling de pe tâmple,
cerul mă priveşte satisfăcut
crede că m-a învins
dar îl scuip în faţă, îmi rup lanţurile
şi evadez
cerul mă urmăreşte, vrea să se răzbune
eu îl ard cu privirea, mă zbat să scap
din plasa-i mută şi oarbă
cad din tării în mare, explodez,
moleculele-mi sunt luate de vânt…

Anunțuri
Published in: on Decembrie 13, 2008 at 10:59 pm  Comments (3)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dannicu.wordpress.com/2008/12/13/cerul/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. as fi asteptat un deznodamant mai optimist dupa „dar îl scuip în faţă, îmi rup lanţurile
    şi evadez
    cerul mă urmăreşte, vrea să se răzbune
    eu îl ard cu privirea, mă zbat să scap”
    redau imagini frumoase versurile, totusi.

  2. frumos….scrii cu adevarat frumos…felicitari…

    • multumesc frumos pentru apreciere 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: