Cerul

cerul mă loveşte cu
lăncile-i albastre…
mă pune la zid şi mă mitraliază
cu gloanţe reci de gheaţă,
ridic capul în tăcere… şuvoaie de
sânge mi se preling de pe tâmple,
cerul mă priveşte satisfăcut
crede că m-a învins
dar îl scuip în faţă, îmi rup lanţurile
şi evadez
cerul mă urmăreşte, vrea să se răzbune
eu îl ard cu privirea, mă zbat să scap
din plasa-i mută şi oarbă
cad din tării în mare, explodez,
moleculele-mi sunt luate de vânt…

Published in: on decembrie 13, 2008 at 10:59 pm  Comments (3)